lunes, 14 de febrero de 2011

capitolul 2

         Ajuta-i sa se urce...Mai repede ca vine furtuna si o mierlesc cu totii...
         - Ah, unde o sa ajunga scumpa noastra Spanie, cu ciurucurile astea.
         - Gura, Pedro...Ca iti plac banii...
         Pedro scuipa smechereste prin coltul gurii si ridica o femeie de jos.
         - Bah!... Putoarea asta neagra a crapat...
         - Ce? Ce-ai zis?..."Joder", ne ia dracu...
         Coboara langa mine, alaturi de cel numit Pedro, si-o examineaza in fuga pe femeia de langa noi. Mama ma strange puternic in brate. O aud cum ii clantanesc dintii.


          Ma apuca groaza cand ma gandesc ca trebuie sa ma intalnesc cu Manduc, un ucrainean ce ma calca in picioare de fiecare data cand ma intaleneste. El zice ca are 13 ani, eu insa banuiesc ca-i trecut de 15. Oricum e al naibi de gras si de violent, si-i prieten foarte bun cu Javier, un spaniol de rasa pura, de vreo 13 anisori, nici prea inalt, nici prea mic de statura, brunet si cam osos, si cu Lula, un brazilian care vorbeste urat. Manduc, sau Vladi, cum ii zic ucrainienii lui, mi-a "poruncit" sa contribui cu zece euroi. Mi-a atras atentia sa nu suflu o vorba la altii, ca ma jupeste de piele. Imi zice "cioroi" sau "stancuta".
          Mi-as dori sa-l bat si eu macar o data, asa de fantezie, sa-i inrosesc nasul ala alb carnos, sau sa-i zdrelesc buzele alea unsuroase. Visuri.
          Incerc cu disperare sa fac rost de cinci euro. Il implor pe Chichi, "primo", adica varul, dar nu am prea mult succes.
          Recurg la milogeala, penibila, ce-i drept, in fata matusii Silla. Matusica, se uita lung la mine, apoi se intoarce la oglinda ei, si-mi zice sa nu mai cersesc ca un catel. Ii zic ca e frumoasa, si-i adevarat, ca are un chip superb si ca seamana cu o zeita. Nu mint, jur, ca arata minunat. Chipul ei poate sa fie imprimat pe efigii. Normal ar fi sa ajunga vreo printesa, dar lumea de azi are alte valori. Ma trimite la Chan, chinezul din colt, sa schimb o hartie de 50 de euro si sa-i cumpar doua beri Mahou, de 500 ml, la cutie, pentru Felipe. Am aflat ca Chan a venit in Spania de vreo opt ani, din Olanda, si ca aia nu doreau sa-i dea acte de rezidenta.
          O vad pe Lina, fata mai mare a lui Chan, care-mi arunca o privire dura printre ochisorii ei mici si oblici. Ma suspecteaza de furt de fiecare data cand intru in magazin. Are si dreptate si o sa va povestesc si de ce: intr-o zi am intrat acolo cu Malu, un prieten de-al meu, sa-mi cumpar dulciuri. Uitasem ca Malu le avea cu "ciorditul". In timp ce alegeam dulciurile l-am observat pe Malu cum isi indeasa prin buzunare si in san cateva ciocolati, apoi a tasnit pe usa, lasandu-ma acolo. Eram atat de uluit incat mi-a scapat totul din mana. Chan urla la mine, iar eu eram "negru" de suparare. Din ziua aceea sunt urmarit cu atentie de Lina prin tot magazinul. Desi ma uraste de inversunare eu o gasesc frumusica, si cred ca arata ca o zana in miniatura.
          Manduc, sau Vladi, ma ia in primire zicandu-mi ca arat de parca as fi dezgropat la cererea familiei. "Joder", adica la naiba, imi arunca Lula, cu dispret. Ma scuipa, apoi imi zice ca intr-o zi o sa-i puna pe cei din banda "Latin Kings", care sunt prietenii lui, sa-mi taie gatul. Banda "Latin Kings", compusa din tineri latino-americani, ajunsi in Spania, cu ramificatiile sale in Madrid, Barcelona sau Sevilla, era una dintre cele mai sangeroase din Spania. Daca aveai de-a face cu ei, si iesea rau, puteai sa platesti chiar cu viata. Unui coleg de clasa i-au taiat o ureche, cica au vrut sa-l faca sa semene cu pictorul ala celebru care si-a taiat urechea.
          Manduc s-a oferit sa ma spanzure in uscator, dar dupa ce o sa-i mai dau inca zece euro, pentru tigari, ca el fumeaza, si, spune el ca atunci cand nu fumeaza se enerveaza. Asa ca, trebuie sa mai fac rost de zece euro. Imi da doua "carabe" dupa cap, de-mi fuge imaginea si ma pufneste plansul. Zic, in gandul meu, ca "Alah e mare", dar fara prea mare convingere.

capitolul 1

        Mi-e frig...Ah! Grozav de rece s-a facut pe blestemata asta de barca...Si ne clatinam periculos. Mama ma strange cu disperare la piept. Simt o caldura placuta...Imi vine sa vomez...Stomacul se razbuna...
        
       Sunt Alieph Maelele si am 11 ani. Ma aflu aici, in Madrid, de circa trei ani si jumatate. Acum stau in distrinctul Villaverde Alto, pe strada Jose del Pino Jimenez, intr-un bloc cu doua etaje. Nu pot sa zic ca sunt prea fericit, dar nici nu gasesc motive serioase sa ma plang. Tata, Mikele, asa-i zice toata lumea, se plange ca nu prea are de lucru din cauza blestematei asteia de criza care a lovit Spania, si am auzit eu vorbindu-se si pe la televizor, intreaga lume. Tata vine beat, de doua sau, in zilele lui bune, de trei ori pe zi. Bea bere, Mahou, din aia cu cinci stele, dar si Soberano, un fel de coniac, pentru ca berea il umfla la stomac si asta nu-i place lu` taticu.
       Mama, Akia pentru prietene, inalta si minunata ca mai toate mamele, face de toate. Lucreaza ca menajera la doamnele cele albe, si ne face si mancare tare buna din te miri ce. Acum o tine in brate pe Tika, sora-mea. Pot sa va zic cate ceva si depsre matusa Silla, care il indrageste pe felipe, un spaniol inalt si slab, cu o mustata subtire care imi da cate un euro sau doi sa-mi cumpar dulciuri cu surprize. Ieri am avut un noroc chior, in punguta am gasit cartonasul cu Xavi, mijlocasul minune a lui Barcelona si al Spaniei. Intr-o zi Felipe mi-a adus zece catonase: o colectie grozava cu Iniesta, Pujol, Guiza, Messi, Villa, etc. Felipe imi zice "macho", adica barbate, si-mi vine sa urlu de fericire. E fan, normal as zice eu pentru un madrilen, Real Madrid. Acum, de cand a venit Mourinho, se lauda ca Real o sa castige tot.
         Kempe, fratele lui tata, cel ce ne-a ajutat cu bani si ne-a adus aici, in Spania, este grozav de puternic. Inalt, tuns zero, plin de muschi, cu o voce tunatoare, face furori pe unde trece. Acum si-a "tras" un Seat Ibiza nou-nout, de culoare rosie. Gurile rele, ca sunt destule aici, in Madrid, spun ca face trafic cu femei si cu droguri, Mie nu-mi pasa cu ce se ocupa. Ne da bani, adica "dinero", cum zic spaniolii, cand ne trebuie. Luna trecuta, de exemplu, ne-a dat bani sa platim energia elctrica si factura de la gaz. Eu ii zic Kem, ca imi place mai mult asa. Kem are gusturi dubioase la femei. Pot sa va dau si exemplu: se intalneste cu Fernanda, o columbianca frumoasa si mica de statura, cred ca nu are mai mult de un metru si saizeci si cinci, dar si cu Rosa Valle, o femeie de-a dreptul madrilena, cu ochii negri, focosi, care zice ca o sa se casatoreasca cu el.
          Felipe il cicaleste pe Kem de fiecare data si ii zice "cabron", adica tap. Dar nici unchiul Kem nu-i ramane dator si-i striga in fata ca Barca o sa castige titlul anul asta si ca, toti cei de la Real Madrid nu sunt buni de nimic.
           Trebuie sa va vorbesc si de Mari, sora cea mare a mamei, casatorita cu Mohamed, un om al naibi de incapatanat. Mari are doi baieti, pe Chichi, de noua ani, si pe Ali, de sapte ani. Cu verii mei ma inteleg destul de bine, desi sunt niste mucosi plangaciosi.