capitolul 4

          - ¡Dios mio!
           Valurile bat in vapor speriindu-maserios. Mama se roaga in liniste. In magazia aia mirosea a soarece. Desi era mai caldut, continuam sa tremur de frig.

          Unchiul Mohamed, cu ochelarii pe ochi, citea preocupat din El Pais. Toscaia din buze. Ceilalti se uitau la el. Asteptau. Eu ma jucam cu Tika, sora-mea, si mancam floricele de porumb. Mama ne-a lasat in grija tatei si se duse la lucru, cu ora.
          Stateam acolo, in fata unui Locutorio si ne bucuram de soare. Dimineata a fost racoare, dar acum, pe la pranz, se incalzise. Alaturi, la nici cinci metri, se afla o gradinita si, incet, incet, au inceput sa iasa cei mici. Zunzaiau alaturi de parinti. Isi povesteau jocurile si pataniile de la ore. Unii cantau cate ceva, altii se multumeau doarr cu vorbitul. Parintii se multumeau sa raspunda scurt, indemnandu-i sa fie atenti la traversatul strazii. Tata caraii comic in intentia sa de a-si drege glasul. Stiam ca arde de nerabdare sa spuna ceva. Poate ceva important, poate un fleac... Dani, un alcoolic motoriu, trecu pe langa noi si ne saluta morocanos. Avea in jur de 50 de ani si fusese parasit de femeie, si toate acestea din cauza alcoolului. Stiu ca avea o fata, si ea iubitoare de alcool, dar nu o vazusem de multa vreme. Uneori mai servea cate o bere cu tata si cu unchiul meu Kem. Tata si ceilalti oameni maturi din grup l-au privit lung, erau probabil mirati ca il vedeau treaz. Dupa ce s-a indepartat de noi cineva a zis ca "lucrul asta nu-i curat, o fi bolnav, saracul". Pati, sotia unui prieten de-a lui tata, se apropie de noi. Ne anunta ca la "Q", un magazin cu articole de imbracaminte, au inceput ieftinirile. Pati sta de multe ori la taifas cu ceilalti pana noaptea tarziu si are un ras strident incat se aude pana pe bulevardul Alberto Palacios. Unchiul Mohamed i-a comunicat ca nu-l intereseaza magazinele ei de haine. Credeti ca Pati se lasa cu una cu doua, ii arunca faimosul ei ras, apoi ii zice ca la bere si la ziare nu se face reducere. Tata incearca sa o puna la punct spunandu-i: "taci, femeie, ca noi dezbatem o problema grava si importanta", iar apoi urma un hohot puternic si o intrebare de genul "ce il puneti pe Rajoy in locul lui Zapotero?". Barbatii se uita la femeie si se citeste pe chipul lor dispret fata de biata creatura. Ce poate sa inteleaga o femeie?
             Ma uit la unchiul Mohamed care isi ridica ochii din ziar, ne zice ca la Cairo politiile militare au inceput sa faca ordine in Piata Libertatii si ca grevele au inceput sa zguduie zdravan economia egipteana. Dupa ce termina de vorbit unchiul Mohamed a inceput si tata sa zica despre Mubarak. Pati scuipa cu dispret si pleaca fara sa mai zica ceva. O enervau palavragelile despre politica si fotbal. Barbatii isi dreg glasul cu cate o bere, pe care le aseaza cu mare grija pe trotuar, la picioarele lor. Am citit aici, in El Pais, ca s-au furat obiecte care au apartinut lui Tutankamon si care se aflau in Muzeul Egiptului, ne-a anuntat Mohamed. Mai multe comentarii din partea ascultatorilor. Eu stateam cu urechile ciulite, auzisem ca Mubarak, fostul presedinte egiptean, era comparat cu vechi faraoni si mie imi plac faraonii. Vazusem cateva emisiuni pe Discovery si pe La Sexta cu vechiul Egipt. Recunosc ca mi-a placut si desenul animat cu mumia aia egipteana. Unchiul Kem sosi cu masina, claxona si frana zgomotos. Chel, cu ochelari fumurii, era imbracat cu un pulover gri. Langa el statea Rosa, cu un zambet incantator pe buze. Ce femeie frumoasa e si Rosa asta si cerd ca se potriveste perfect cu Kem. Nu sunt de acord cu cei ce spun, rautociosi, ca ar avea numai interese si nici un sentiment pentru el si sa stiti ca nu seamana cu o puicuta, cum zice Manduc sau Lula.
             Cutiile cu bere s-au golit si unchiul Kem a facut cinste la toata lumea cu cate o bere. Vestea asta a fost intampinata cu entuziasm. Dopi a desfacut o sticla de jumatate de litru de Veterano si a inceput sa le puna la baieti cate-un deget, in pahare de unica folosinta. Am privit in sus, incercand sa-mi dau seama cat s-a facut ceasul. Mi-am zis ca tata o sa se faca iar "praf" si mama o sa-l certe. Uneori ma sapuneste si pe mine, ca si eu stau ca un "popandau" si nu zic nimic, dar ce as putea spune in situatia asta? Am inchis ochii si am incercat sa-mi savurez sucul meu. E bun, e Fanta de struguri. Unchiul Mohamed a deschis El Mundo si ne-a anuntat ca in Bahreim au fost cel putin doi morti si in jur de douazeci de raniti dupa manifestatiile de protest si ca manifestatiile populare i-au extins in numeroase tari arabe cum ar fi Yemen, Irak si Bahrein.
             Tata a zis ca triumfurile din revolutiile din Egipt si Tunisia care l-au rasturnat pe Hosni Mubarak si pe tunisianul Zin el Abidine ben Ali. Tika ma lua de mana si ma zgaltai. Cred ca doreste sa faca pipi si trebuia sa ma grabesc daca nu vroiam s-o aduc acasa pisata.
¡Dios mio! = Dumnezeul meu
Locutorio= local de telefonie si internet

capitolul 3

    - ¡Mas rapido! Adica mai repede...
       Dar nu-mi simt picioarele. Barca se inclina periculos. Sunt la un pas de a cadea in ocean. Oceanul Atlantic se agita suparat, cred ca isi doreste mai multi morti.
       O mana ma agata...

         Sunt nascut in Sokoto, in nord-vestul Nigeriei, in "diviziunea administrativa". Sokoto apartine marelui grup etnic Hausa. Nu, nu radeti, asa se cheama poporul meu, iar limba mea de bastina, ati ghicit, hausa, desi limba oficiala in Nigeria este engleza, pe care eu nu o stiu. Sunt mai mult musulman decat crestin, dar asta cred ca nu conteaza, cel putin pentru mine. Pe ici, pe colo, printre amintirile mele, mai zaresc cate-un maham african, un iroko, sau un obeche, dar si seceta, multa seceta si vantul acela uscat si cald, incarcat cu praf rosiatic din desert. Mama s-a nascut in Maradi, in Republica Niger, de unde a plecat cu parintii si cu cateva rude, in Nigeria. Acolo, pe langa Maradi, vedea multi leoparzi, lei, girafe sau antilope. O ducea greu, erau atat de saraci incate de abia aveau ce manca. Tata o ducea mai binisor, bunicul facea cate si mai cate pentru cativa banuti (maira, ca asa se numesc banii acolo, in Nigeria).
           V-as vorbi si despre Sokoto, insa nu prea imi amintesc prea multe. Despre raul Sokoto imi amintesc doar ca era malos tare si ca tata mai prindea peste, pe care il sara si-l usca la soare. Pe cand aveam vreo cinci anisori ne-am mutat la Port Harcourt, ajutati tot de Kem, care pe atunci se stabilise in frumosul oras din Delta Nigerului, si as putea spune, in gluma bineinteles, ca-mi lipsea urletul hienei. Era multa umiditate iar noptile erau calde si pline de tantari, fosnete si sunete care dupa mintea mea de copil, ar fi fost de gorile sau cimpanzei. Am stat la marginea orasului, inconjurat de canale si copaci imensi. Tata, la indemnul unchiului Kem, s-a inscris in Partidul Intregului Popor si se visa in parlament. Facuse rost de o camasa alba, cu maneci scurte si de o cravata neagra si, in fiecare zi sambata seara, se ducea la "partid" pentru dezbateri. Mi-l amintesc cum statea tantos si citea cu incantare ziarele si brosurile date de mai marii partidului. Ii comunica mamei ce o sa realizeze partidul atunci cand vor avea majoritatea suficienta in Camera Reprezentatilor si in Senat, si ce bine o sa traim noi, nigerienii. Mama, ca mai toate femeile, nu intelegea subtilitatile politico-sociale expuse de tata, insa nu indraznea sa-l contrazica. Facuse ea cateva clase, dar nu ajunsese la puterea imensa de procesare a informatiilor cum facea tata, si era si sceptica.
             "Femeie!" ii zicea tata, "in 10-20 de ani o sa vina rusul si americanul la noi si o sa munceasca oentru noi iar tu o sa fii o sefa inteleapta care o sa-i puna la munca". Zambetul mamei, de star american, inflorea imediat. Apoi tata ii enumera ce bogatii imense avea Nigeria: petrol, carbune, bumbac, cauciuc, ciment, piei si blanuri de animale,cacao, ulei de palmier, etc. Prin iunie si iulie 2006 s-a desfasurat campionatul mondial de fotbal din Germania. "Vulturii" nostri nu s-au calificat. Tata zicea ca asupra Nigeriei s-a abatut un blestem, antrenorul Augustin Eguavoen era injurat de trei ori pe zi. Unchiul Kem, si el un inflacarat microbist l-a facut pe tata sa inteleaga ca Obi Mikel, Kalu Uche sau Yakubu Aijegbeni sunt mult sub nivelul Amunike, Yekini, Okocha sau Oliseh. Tata ii replica taios ca "noi il avem pe Kanu" si ca suntem pe locul trei la ultima cupa a Africii si, dupa parerea lui, cupa Africii pe natiuni este cea mai puternica intrecere.
             O alta imagine veche, dar vie, imi apare in fata ochilor, cea a Mangrovului, o minune alcatuita dintr-un amestec de plante si copaci si in jurul sau apa. Copacii ajung la o inaltime apreciabila si sunt tot timpul verzi. Prima data cand am vazut un Mangrov cred ca aveam vreo sase anisori. Plecasem la o plimbare cu barca lui Kem. Kem isi cumparase vreo cateva barci cu motor, reconditionate, dupa o afacere de a sa. Barcuta pe care o imprumuta tata de la Kem se numea "Victoria" si era vopsita in verde cu galben. Iesisem sa pescuim si, dupa cateva minute de mavigat, am vazut un mangrove. Eram uluit. Tata s-a apropiat si a inceput sa caute pesti printre increngatura de radacini. La cateva sute de metri, pe langa niste insulite mlastinoase am zarit cativa hipopotami pigmei.

capitolul 2

         Ajuta-i sa se urce...Mai repede ca vine furtuna si o mierlesc cu totii...
         - Ah, unde o sa ajunga scumpa noastra Spanie, cu ciurucurile astea.
         - Gura, Pedro...Ca iti plac banii...
         Pedro scuipa smechereste prin coltul gurii si ridica o femeie de jos.
         - Bah!... Putoarea asta neagra a crapat...
         - Ce? Ce-ai zis?..."Joder", ne ia dracu...
         Coboara langa mine, alaturi de cel numit Pedro, si-o examineaza in fuga pe femeia de langa noi. Mama ma strange puternic in brate. O aud cum ii clantanesc dintii.


          Ma apuca groaza cand ma gandesc ca trebuie sa ma intalnesc cu Manduc, un ucrainean ce ma calca in picioare de fiecare data cand ma intaleneste. El zice ca are 13 ani, eu insa banuiesc ca-i trecut de 15. Oricum e al naibi de gras si de violent, si-i prieten foarte bun cu Javier, un spaniol de rasa pura, de vreo 13 anisori, nici prea inalt, nici prea mic de statura, brunet si cam osos, si cu Lula, un brazilian care vorbeste urat. Manduc, sau Vladi, cum ii zic ucrainienii lui, mi-a "poruncit" sa contribui cu zece euroi. Mi-a atras atentia sa nu suflu o vorba la altii, ca ma jupeste de piele. Imi zice "cioroi" sau "stancuta".
          Mi-as dori sa-l bat si eu macar o data, asa de fantezie, sa-i inrosesc nasul ala alb carnos, sau sa-i zdrelesc buzele alea unsuroase. Visuri.
          Incerc cu disperare sa fac rost de cinci euro. Il implor pe Chichi, "primo", adica varul, dar nu am prea mult succes.
          Recurg la milogeala, penibila, ce-i drept, in fata matusii Silla. Matusica, se uita lung la mine, apoi se intoarce la oglinda ei, si-mi zice sa nu mai cersesc ca un catel. Ii zic ca e frumoasa, si-i adevarat, ca are un chip superb si ca seamana cu o zeita. Nu mint, jur, ca arata minunat. Chipul ei poate sa fie imprimat pe efigii. Normal ar fi sa ajunga vreo printesa, dar lumea de azi are alte valori. Ma trimite la Chan, chinezul din colt, sa schimb o hartie de 50 de euro si sa-i cumpar doua beri Mahou, de 500 ml, la cutie, pentru Felipe. Am aflat ca Chan a venit in Spania de vreo opt ani, din Olanda, si ca aia nu doreau sa-i dea acte de rezidenta.
          O vad pe Lina, fata mai mare a lui Chan, care-mi arunca o privire dura printre ochisorii ei mici si oblici. Ma suspecteaza de furt de fiecare data cand intru in magazin. Are si dreptate si o sa va povestesc si de ce: intr-o zi am intrat acolo cu Malu, un prieten de-al meu, sa-mi cumpar dulciuri. Uitasem ca Malu le avea cu "ciorditul". In timp ce alegeam dulciurile l-am observat pe Malu cum isi indeasa prin buzunare si in san cateva ciocolati, apoi a tasnit pe usa, lasandu-ma acolo. Eram atat de uluit incat mi-a scapat totul din mana. Chan urla la mine, iar eu eram "negru" de suparare. Din ziua aceea sunt urmarit cu atentie de Lina prin tot magazinul. Desi ma uraste de inversunare eu o gasesc frumusica, si cred ca arata ca o zana in miniatura.
          Manduc, sau Vladi, ma ia in primire zicandu-mi ca arat de parca as fi dezgropat la cererea familiei. "Joder", adica la naiba, imi arunca Lula, cu dispret. Ma scuipa, apoi imi zice ca intr-o zi o sa-i puna pe cei din banda "Latin Kings", care sunt prietenii lui, sa-mi taie gatul. Banda "Latin Kings", compusa din tineri latino-americani, ajunsi in Spania, cu ramificatiile sale in Madrid, Barcelona sau Sevilla, era una dintre cele mai sangeroase din Spania. Daca aveai de-a face cu ei, si iesea rau, puteai sa platesti chiar cu viata. Unui coleg de clasa i-au taiat o ureche, cica au vrut sa-l faca sa semene cu pictorul ala celebru care si-a taiat urechea.
          Manduc s-a oferit sa ma spanzure in uscator, dar dupa ce o sa-i mai dau inca zece euro, pentru tigari, ca el fumeaza, si, spune el ca atunci cand nu fumeaza se enerveaza. Asa ca, trebuie sa mai fac rost de zece euro. Imi da doua "carabe" dupa cap, de-mi fuge imaginea si ma pufneste plansul. Zic, in gandul meu, ca "Alah e mare", dar fara prea mare convingere.

capitolul 1

        Mi-e frig...Ah! Grozav de rece s-a facut pe blestemata asta de barca...Si ne clatinam periculos. Mama ma strange cu disperare la piept. Simt o caldura placuta...Imi vine sa vomez...Stomacul se razbuna...
        
       Sunt Alieph Maelele si am 11 ani. Ma aflu aici, in Madrid, de circa trei ani si jumatate. Acum stau in distrinctul Villaverde Alto, pe strada Jose del Pino Jimenez, intr-un bloc cu doua etaje. Nu pot sa zic ca sunt prea fericit, dar nici nu gasesc motive serioase sa ma plang. Tata, Mikele, asa-i zice toata lumea, se plange ca nu prea are de lucru din cauza blestematei asteia de criza care a lovit Spania, si am auzit eu vorbindu-se si pe la televizor, intreaga lume. Tata vine beat, de doua sau, in zilele lui bune, de trei ori pe zi. Bea bere, Mahou, din aia cu cinci stele, dar si Soberano, un fel de coniac, pentru ca berea il umfla la stomac si asta nu-i place lu` taticu.
       Mama, Akia pentru prietene, inalta si minunata ca mai toate mamele, face de toate. Lucreaza ca menajera la doamnele cele albe, si ne face si mancare tare buna din te miri ce. Acum o tine in brate pe Tika, sora-mea. Pot sa va zic cate ceva si depsre matusa Silla, care il indrageste pe felipe, un spaniol inalt si slab, cu o mustata subtire care imi da cate un euro sau doi sa-mi cumpar dulciuri cu surprize. Ieri am avut un noroc chior, in punguta am gasit cartonasul cu Xavi, mijlocasul minune a lui Barcelona si al Spaniei. Intr-o zi Felipe mi-a adus zece catonase: o colectie grozava cu Iniesta, Pujol, Guiza, Messi, Villa, etc. Felipe imi zice "macho", adica barbate, si-mi vine sa urlu de fericire. E fan, normal as zice eu pentru un madrilen, Real Madrid. Acum, de cand a venit Mourinho, se lauda ca Real o sa castige tot.
         Kempe, fratele lui tata, cel ce ne-a ajutat cu bani si ne-a adus aici, in Spania, este grozav de puternic. Inalt, tuns zero, plin de muschi, cu o voce tunatoare, face furori pe unde trece. Acum si-a "tras" un Seat Ibiza nou-nout, de culoare rosie. Gurile rele, ca sunt destule aici, in Madrid, spun ca face trafic cu femei si cu droguri, Mie nu-mi pasa cu ce se ocupa. Ne da bani, adica "dinero", cum zic spaniolii, cand ne trebuie. Luna trecuta, de exemplu, ne-a dat bani sa platim energia elctrica si factura de la gaz. Eu ii zic Kem, ca imi place mai mult asa. Kem are gusturi dubioase la femei. Pot sa va dau si exemplu: se intalneste cu Fernanda, o columbianca frumoasa si mica de statura, cred ca nu are mai mult de un metru si saizeci si cinci, dar si cu Rosa Valle, o femeie de-a dreptul madrilena, cu ochii negri, focosi, care zice ca o sa se casatoreasca cu el.
          Felipe il cicaleste pe Kem de fiecare data si ii zice "cabron", adica tap. Dar nici unchiul Kem nu-i ramane dator si-i striga in fata ca Barca o sa castige titlul anul asta si ca, toti cei de la Real Madrid nu sunt buni de nimic.
           Trebuie sa va vorbesc si de Mari, sora cea mare a mamei, casatorita cu Mohamed, un om al naibi de incapatanat. Mari are doi baieti, pe Chichi, de noua ani, si pe Ali, de sapte ani. Cu verii mei ma inteleg destul de bine, desi sunt niste mucosi plangaciosi.