capitolul 4

          - ¡Dios mio!
           Valurile bat in vapor speriindu-maserios. Mama se roaga in liniste. In magazia aia mirosea a soarece. Desi era mai caldut, continuam sa tremur de frig.

          Unchiul Mohamed, cu ochelarii pe ochi, citea preocupat din El Pais. Toscaia din buze. Ceilalti se uitau la el. Asteptau. Eu ma jucam cu Tika, sora-mea, si mancam floricele de porumb. Mama ne-a lasat in grija tatei si se duse la lucru, cu ora.
          Stateam acolo, in fata unui Locutorio si ne bucuram de soare. Dimineata a fost racoare, dar acum, pe la pranz, se incalzise. Alaturi, la nici cinci metri, se afla o gradinita si, incet, incet, au inceput sa iasa cei mici. Zunzaiau alaturi de parinti. Isi povesteau jocurile si pataniile de la ore. Unii cantau cate ceva, altii se multumeau doarr cu vorbitul. Parintii se multumeau sa raspunda scurt, indemnandu-i sa fie atenti la traversatul strazii. Tata caraii comic in intentia sa de a-si drege glasul. Stiam ca arde de nerabdare sa spuna ceva. Poate ceva important, poate un fleac... Dani, un alcoolic motoriu, trecu pe langa noi si ne saluta morocanos. Avea in jur de 50 de ani si fusese parasit de femeie, si toate acestea din cauza alcoolului. Stiu ca avea o fata, si ea iubitoare de alcool, dar nu o vazusem de multa vreme. Uneori mai servea cate o bere cu tata si cu unchiul meu Kem. Tata si ceilalti oameni maturi din grup l-au privit lung, erau probabil mirati ca il vedeau treaz. Dupa ce s-a indepartat de noi cineva a zis ca "lucrul asta nu-i curat, o fi bolnav, saracul". Pati, sotia unui prieten de-a lui tata, se apropie de noi. Ne anunta ca la "Q", un magazin cu articole de imbracaminte, au inceput ieftinirile. Pati sta de multe ori la taifas cu ceilalti pana noaptea tarziu si are un ras strident incat se aude pana pe bulevardul Alberto Palacios. Unchiul Mohamed i-a comunicat ca nu-l intereseaza magazinele ei de haine. Credeti ca Pati se lasa cu una cu doua, ii arunca faimosul ei ras, apoi ii zice ca la bere si la ziare nu se face reducere. Tata incearca sa o puna la punct spunandu-i: "taci, femeie, ca noi dezbatem o problema grava si importanta", iar apoi urma un hohot puternic si o intrebare de genul "ce il puneti pe Rajoy in locul lui Zapotero?". Barbatii se uita la femeie si se citeste pe chipul lor dispret fata de biata creatura. Ce poate sa inteleaga o femeie?
             Ma uit la unchiul Mohamed care isi ridica ochii din ziar, ne zice ca la Cairo politiile militare au inceput sa faca ordine in Piata Libertatii si ca grevele au inceput sa zguduie zdravan economia egipteana. Dupa ce termina de vorbit unchiul Mohamed a inceput si tata sa zica despre Mubarak. Pati scuipa cu dispret si pleaca fara sa mai zica ceva. O enervau palavragelile despre politica si fotbal. Barbatii isi dreg glasul cu cate o bere, pe care le aseaza cu mare grija pe trotuar, la picioarele lor. Am citit aici, in El Pais, ca s-au furat obiecte care au apartinut lui Tutankamon si care se aflau in Muzeul Egiptului, ne-a anuntat Mohamed. Mai multe comentarii din partea ascultatorilor. Eu stateam cu urechile ciulite, auzisem ca Mubarak, fostul presedinte egiptean, era comparat cu vechi faraoni si mie imi plac faraonii. Vazusem cateva emisiuni pe Discovery si pe La Sexta cu vechiul Egipt. Recunosc ca mi-a placut si desenul animat cu mumia aia egipteana. Unchiul Kem sosi cu masina, claxona si frana zgomotos. Chel, cu ochelari fumurii, era imbracat cu un pulover gri. Langa el statea Rosa, cu un zambet incantator pe buze. Ce femeie frumoasa e si Rosa asta si cerd ca se potriveste perfect cu Kem. Nu sunt de acord cu cei ce spun, rautociosi, ca ar avea numai interese si nici un sentiment pentru el si sa stiti ca nu seamana cu o puicuta, cum zice Manduc sau Lula.
             Cutiile cu bere s-au golit si unchiul Kem a facut cinste la toata lumea cu cate o bere. Vestea asta a fost intampinata cu entuziasm. Dopi a desfacut o sticla de jumatate de litru de Veterano si a inceput sa le puna la baieti cate-un deget, in pahare de unica folosinta. Am privit in sus, incercand sa-mi dau seama cat s-a facut ceasul. Mi-am zis ca tata o sa se faca iar "praf" si mama o sa-l certe. Uneori ma sapuneste si pe mine, ca si eu stau ca un "popandau" si nu zic nimic, dar ce as putea spune in situatia asta? Am inchis ochii si am incercat sa-mi savurez sucul meu. E bun, e Fanta de struguri. Unchiul Mohamed a deschis El Mundo si ne-a anuntat ca in Bahreim au fost cel putin doi morti si in jur de douazeci de raniti dupa manifestatiile de protest si ca manifestatiile populare i-au extins in numeroase tari arabe cum ar fi Yemen, Irak si Bahrein.
             Tata a zis ca triumfurile din revolutiile din Egipt si Tunisia care l-au rasturnat pe Hosni Mubarak si pe tunisianul Zin el Abidine ben Ali. Tika ma lua de mana si ma zgaltai. Cred ca doreste sa faca pipi si trebuia sa ma grabesc daca nu vroiam s-o aduc acasa pisata.
¡Dios mio! = Dumnezeul meu
Locutorio= local de telefonie si internet

capitolul 3

    - ¡Mas rapido! Adica mai repede...
       Dar nu-mi simt picioarele. Barca se inclina periculos. Sunt la un pas de a cadea in ocean. Oceanul Atlantic se agita suparat, cred ca isi doreste mai multi morti.
       O mana ma agata...

         Sunt nascut in Sokoto, in nord-vestul Nigeriei, in "diviziunea administrativa". Sokoto apartine marelui grup etnic Hausa. Nu, nu radeti, asa se cheama poporul meu, iar limba mea de bastina, ati ghicit, hausa, desi limba oficiala in Nigeria este engleza, pe care eu nu o stiu. Sunt mai mult musulman decat crestin, dar asta cred ca nu conteaza, cel putin pentru mine. Pe ici, pe colo, printre amintirile mele, mai zaresc cate-un maham african, un iroko, sau un obeche, dar si seceta, multa seceta si vantul acela uscat si cald, incarcat cu praf rosiatic din desert. Mama s-a nascut in Maradi, in Republica Niger, de unde a plecat cu parintii si cu cateva rude, in Nigeria. Acolo, pe langa Maradi, vedea multi leoparzi, lei, girafe sau antilope. O ducea greu, erau atat de saraci incate de abia aveau ce manca. Tata o ducea mai binisor, bunicul facea cate si mai cate pentru cativa banuti (maira, ca asa se numesc banii acolo, in Nigeria).
           V-as vorbi si despre Sokoto, insa nu prea imi amintesc prea multe. Despre raul Sokoto imi amintesc doar ca era malos tare si ca tata mai prindea peste, pe care il sara si-l usca la soare. Pe cand aveam vreo cinci anisori ne-am mutat la Port Harcourt, ajutati tot de Kem, care pe atunci se stabilise in frumosul oras din Delta Nigerului, si as putea spune, in gluma bineinteles, ca-mi lipsea urletul hienei. Era multa umiditate iar noptile erau calde si pline de tantari, fosnete si sunete care dupa mintea mea de copil, ar fi fost de gorile sau cimpanzei. Am stat la marginea orasului, inconjurat de canale si copaci imensi. Tata, la indemnul unchiului Kem, s-a inscris in Partidul Intregului Popor si se visa in parlament. Facuse rost de o camasa alba, cu maneci scurte si de o cravata neagra si, in fiecare zi sambata seara, se ducea la "partid" pentru dezbateri. Mi-l amintesc cum statea tantos si citea cu incantare ziarele si brosurile date de mai marii partidului. Ii comunica mamei ce o sa realizeze partidul atunci cand vor avea majoritatea suficienta in Camera Reprezentatilor si in Senat, si ce bine o sa traim noi, nigerienii. Mama, ca mai toate femeile, nu intelegea subtilitatile politico-sociale expuse de tata, insa nu indraznea sa-l contrazica. Facuse ea cateva clase, dar nu ajunsese la puterea imensa de procesare a informatiilor cum facea tata, si era si sceptica.
             "Femeie!" ii zicea tata, "in 10-20 de ani o sa vina rusul si americanul la noi si o sa munceasca oentru noi iar tu o sa fii o sefa inteleapta care o sa-i puna la munca". Zambetul mamei, de star american, inflorea imediat. Apoi tata ii enumera ce bogatii imense avea Nigeria: petrol, carbune, bumbac, cauciuc, ciment, piei si blanuri de animale,cacao, ulei de palmier, etc. Prin iunie si iulie 2006 s-a desfasurat campionatul mondial de fotbal din Germania. "Vulturii" nostri nu s-au calificat. Tata zicea ca asupra Nigeriei s-a abatut un blestem, antrenorul Augustin Eguavoen era injurat de trei ori pe zi. Unchiul Kem, si el un inflacarat microbist l-a facut pe tata sa inteleaga ca Obi Mikel, Kalu Uche sau Yakubu Aijegbeni sunt mult sub nivelul Amunike, Yekini, Okocha sau Oliseh. Tata ii replica taios ca "noi il avem pe Kanu" si ca suntem pe locul trei la ultima cupa a Africii si, dupa parerea lui, cupa Africii pe natiuni este cea mai puternica intrecere.
             O alta imagine veche, dar vie, imi apare in fata ochilor, cea a Mangrovului, o minune alcatuita dintr-un amestec de plante si copaci si in jurul sau apa. Copacii ajung la o inaltime apreciabila si sunt tot timpul verzi. Prima data cand am vazut un Mangrov cred ca aveam vreo sase anisori. Plecasem la o plimbare cu barca lui Kem. Kem isi cumparase vreo cateva barci cu motor, reconditionate, dupa o afacere de a sa. Barcuta pe care o imprumuta tata de la Kem se numea "Victoria" si era vopsita in verde cu galben. Iesisem sa pescuim si, dupa cateva minute de mavigat, am vazut un mangrove. Eram uluit. Tata s-a apropiat si a inceput sa caute pesti printre increngatura de radacini. La cateva sute de metri, pe langa niste insulite mlastinoase am zarit cativa hipopotami pigmei.