capitolul 3

    - ¡Mas rapido! Adica mai repede...
       Dar nu-mi simt picioarele. Barca se inclina periculos. Sunt la un pas de a cadea in ocean. Oceanul Atlantic se agita suparat, cred ca isi doreste mai multi morti.
       O mana ma agata...

         Sunt nascut in Sokoto, in nord-vestul Nigeriei, in "diviziunea administrativa". Sokoto apartine marelui grup etnic Hausa. Nu, nu radeti, asa se cheama poporul meu, iar limba mea de bastina, ati ghicit, hausa, desi limba oficiala in Nigeria este engleza, pe care eu nu o stiu. Sunt mai mult musulman decat crestin, dar asta cred ca nu conteaza, cel putin pentru mine. Pe ici, pe colo, printre amintirile mele, mai zaresc cate-un maham african, un iroko, sau un obeche, dar si seceta, multa seceta si vantul acela uscat si cald, incarcat cu praf rosiatic din desert. Mama s-a nascut in Maradi, in Republica Niger, de unde a plecat cu parintii si cu cateva rude, in Nigeria. Acolo, pe langa Maradi, vedea multi leoparzi, lei, girafe sau antilope. O ducea greu, erau atat de saraci incate de abia aveau ce manca. Tata o ducea mai binisor, bunicul facea cate si mai cate pentru cativa banuti (maira, ca asa se numesc banii acolo, in Nigeria).
           V-as vorbi si despre Sokoto, insa nu prea imi amintesc prea multe. Despre raul Sokoto imi amintesc doar ca era malos tare si ca tata mai prindea peste, pe care il sara si-l usca la soare. Pe cand aveam vreo cinci anisori ne-am mutat la Port Harcourt, ajutati tot de Kem, care pe atunci se stabilise in frumosul oras din Delta Nigerului, si as putea spune, in gluma bineinteles, ca-mi lipsea urletul hienei. Era multa umiditate iar noptile erau calde si pline de tantari, fosnete si sunete care dupa mintea mea de copil, ar fi fost de gorile sau cimpanzei. Am stat la marginea orasului, inconjurat de canale si copaci imensi. Tata, la indemnul unchiului Kem, s-a inscris in Partidul Intregului Popor si se visa in parlament. Facuse rost de o camasa alba, cu maneci scurte si de o cravata neagra si, in fiecare zi sambata seara, se ducea la "partid" pentru dezbateri. Mi-l amintesc cum statea tantos si citea cu incantare ziarele si brosurile date de mai marii partidului. Ii comunica mamei ce o sa realizeze partidul atunci cand vor avea majoritatea suficienta in Camera Reprezentatilor si in Senat, si ce bine o sa traim noi, nigerienii. Mama, ca mai toate femeile, nu intelegea subtilitatile politico-sociale expuse de tata, insa nu indraznea sa-l contrazica. Facuse ea cateva clase, dar nu ajunsese la puterea imensa de procesare a informatiilor cum facea tata, si era si sceptica.
             "Femeie!" ii zicea tata, "in 10-20 de ani o sa vina rusul si americanul la noi si o sa munceasca oentru noi iar tu o sa fii o sefa inteleapta care o sa-i puna la munca". Zambetul mamei, de star american, inflorea imediat. Apoi tata ii enumera ce bogatii imense avea Nigeria: petrol, carbune, bumbac, cauciuc, ciment, piei si blanuri de animale,cacao, ulei de palmier, etc. Prin iunie si iulie 2006 s-a desfasurat campionatul mondial de fotbal din Germania. "Vulturii" nostri nu s-au calificat. Tata zicea ca asupra Nigeriei s-a abatut un blestem, antrenorul Augustin Eguavoen era injurat de trei ori pe zi. Unchiul Kem, si el un inflacarat microbist l-a facut pe tata sa inteleaga ca Obi Mikel, Kalu Uche sau Yakubu Aijegbeni sunt mult sub nivelul Amunike, Yekini, Okocha sau Oliseh. Tata ii replica taios ca "noi il avem pe Kanu" si ca suntem pe locul trei la ultima cupa a Africii si, dupa parerea lui, cupa Africii pe natiuni este cea mai puternica intrecere.
             O alta imagine veche, dar vie, imi apare in fata ochilor, cea a Mangrovului, o minune alcatuita dintr-un amestec de plante si copaci si in jurul sau apa. Copacii ajung la o inaltime apreciabila si sunt tot timpul verzi. Prima data cand am vazut un Mangrov cred ca aveam vreo sase anisori. Plecasem la o plimbare cu barca lui Kem. Kem isi cumparase vreo cateva barci cu motor, reconditionate, dupa o afacere de a sa. Barcuta pe care o imprumuta tata de la Kem se numea "Victoria" si era vopsita in verde cu galben. Iesisem sa pescuim si, dupa cateva minute de mavigat, am vazut un mangrove. Eram uluit. Tata s-a apropiat si a inceput sa caute pesti printre increngatura de radacini. La cateva sute de metri, pe langa niste insulite mlastinoase am zarit cativa hipopotami pigmei.